Şi în cea de a cincea lună de la căsătorie am rămas pe gânduri. Mai ales in cea de a doua parte a ei.  Nu pentru că am aflat lucruri noi, ci pentru ca am trăit teorii vechi. Şi e minunat când acestea sunt trăite alături de “jumătatea” ta, sub cârmuirea subtilă a lui Isus.

Despre prudenţă şi partea bună din fiecare lucru este vorba.  Adică despre bucurie continuă. :-)

Soţul meu fiind în căutarea unui loc de muncă ce întârzia să apară, tensiunile deveneau simţibile. Şi datorită trăirilor personale, psihologice, dar şi a neajunsului material.

Mi-am dat seama că trebuia să fiu cea care oferă… un fel de sprijin.  Am învăţat să mă abţin de la multe comentarii, de genul: “Uite, ce geantă frumoasă!” , care altă dată treceau neobservate, pentru că el cunoaşte puţina mea atracţie pentru a avea.  Am invăţat să ii amintesc ca la pauza de prânz să vină, să mă ia de la serviciu şi să mergem in parc cât incă se mai poate. Astfel, prin mici cuvinte pe care le inghiţeam sau amânam, am simţit darul prudenţei.  Iar prin efortul de a vedea partea bună din fiecare lucru şi a o împărtăşi, am trăit cum şi Baden Powell, părintele cercetăşiei, ne indeamnă în testament.

Şi lumea e un pic mai frumoasă, pentru că păşesc cu siguranţa interioară alături de cineva care nu doar că mă iubeşte, dar vrea să mă iubească şi îmi inţelege eforturile de voinţă pe acelaşi drum de creştere in iubire.

Bineînteles, Crăciunul, cu toate pregatirile, cu toate mesajele specifice, primite sau oferite, au fost încă un motiv de a mulţumi Celui de Sus şi a recunoaşte unul in faţa celuilalt că fără lucrarea perfectă a Sfintei Treimi, nu am fi nimic. De la creaţie… până la această a cincea lună în Trei.

Această lună a stat şi sub semnul surprizelor şi a activităţilor scout: locul de muncă venit la momentul portrivit şi în cel mai frumos mod, codourile “mobiliare”  făcute pentru bordeiaş- că prea era chel, montatul alături de prieteni disponibili (rămânem recunoscători :) ), seara de colinde in bordeiaş (care fără prieteni nu putea fi cum a fost – Mulţumiiim!…), cadoul de Moş Nicolae doi în unul- două ceasuri super, activităţile cu tinerii şi copiii de la Cioplea, concertul de colinde Cristus natus est, debutul proiectului Luminii Păcii de la Betleem şi la Cioplea. Acestea doar dintre cele “vizibile”; celelalte le-au facut pe acestea posibile. :)

Ne-am bucurat, de asemenea, să aflăm că alte două prietene au rămas insărcinate şi să participăm în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri a Sfintei Fecioare Maria la sfinţirea noilor diaconi, dintre care patru apropiaţi – unul dintre ei, cercetaş.

Cât de frumos şi bun este darul de a cuprinde cu inima aceste căi diferite de slujire, cu aceeaşi chemare: sfinţenia.  Căsătorii sfinte, persoane consacrate sfinte! Momente pline de Har!